Intro (Sisu):
Asta merge pentru toți cei prinși între bine și rău… La orice nivel, prinși între rai și iad… E dedicat celor ce s-au dus, și n-au apucat să-și vadă visurile împlinite… Tot ce-am realizat le este dedicat… Pentru Robert, Jidanu, Voicu, Samu și Oitaru… Odihnească-se în pace, e doar o altă victimă!
Strofa I (Kris):
Îmi bag p***-n morții lor, îi îngrop eu pe ei
Înainte să mă îngroape ei pe mine
Ca să le vină-n morții lor o amintire
Și atunci o să simtă o mare împlinire
Ești vagabont, dai cu zarul, știu că-ți place aurul
Ești supărat pe mine că-s mai tare ca tine
Zici da, băi, stil tu Kris și Klan
Sunt vagabont pe viață, frațiore, dă-mi profit
Că trebuie să fac bani acum
Nu mă loc, că străzile sunt între rai și iad acum
Și penitenciaru-i rece, stai în spate…
Stai în spate! Aici jos pe stradă e pe viață și pe moarte!
Dacă nu ești de aici, ferește-te
Cu vagabonzii nu te joci, prietene
Fii atent la fiecare gest, sunet
Toți avem câte o poveste
Și în cartier se știe foarte bine
Privește-mă cum mă descurc printre tarfe, sclavi
Care mai de care, n-au ce să-ți facă, decât te ling…
Și termin, bagă-mi-aș p***, că nu mai e timp!
Refren X2 (Sisu):
Uneori, simt că nu mai pot să stau niciun minut în stradă
Alteori, simt că sunt prins pe viață
Străzile nimic nu te învață, vor doar ce-i al tău
Suntem între rai și iad, între bine și rău!
Strofa II (Tadanu):
De mic puștan am hoinărit pe străzi în Sălăjan
De mic am înțeles că trebuie să am bani
Fiecare lucru-și are prețul lui în parte
Dacă am bani, am tovarași, vagaboante
Și tot ceea ce vreau la mine o să vină
Și tot ceea ce-mi place o să am, n-ai ce-mi face
Prostia și invidia mă lasă rece
Sunt băiat care cu bani peste toate trece
Într-adevăr, dacă ai bani, ai și belele
Dar tot cu banii o să treci peste probleme
Și banii se fac pe străzi în cartier
Se fac oriunde, dar fa-i odată în vreun fel!
Străzile sunt între rai și iad
Trebuie s-am grijă de mine când băieții cad
Nu stau să mă întorc din drum acum
Mulți vor să mă oprească, însă n-aveți cum!
Refren X2
Strofa III (Sisu):
Pun totul într-o balanță și o țin în mână
Lucruri bune, rele-n viață, toate se îmbină
Totul e sărac și încep să cred că nu-i scăpare
În fiecare săptămână aflu c-altu’ moare
Și mă întreb: Oare unde o s-ajungă?
Că nu știu dacă e un păcat s-o faci, și strada te obligă
Mulți sunt legați la ochi, spun că nu-s probleme
Familii disperate, oamenii-și bagă-n vene
Aș vrea să știu: De ce cei buni se duc întotdeauna primii?
De ce-avem lacrimi în ochi, durere-n inimi?
Sunt îngerul din fața Domnului, aștept
Să îmi arate pe ce drum s-o iau, încotro să mă îndrept
M-am săturat să văd că mulți își pierd speranța
Mulți nu mai cred că merită să își trăiască viața
Începi să crezi că nu se poate-ntâmpla nimic frumos
Nu mai ai nicio speranță, ești mult prea jos
Asta eu văd acum peste tot în lume
M-am săturat de durere, disperare, amărăciune
Orice culoare a pielii ai, același sânge ai în vene
Și de murit, oricum se va-ntâmpla mai târziu, sau mai devreme
Străzile sunt între iad și rai
Între bine și rău, altă cale n-ai
Trebuie să decizi, să hotărăști rapid
Fiindcă dacă ai greșit, străzile ucid!
Refren X4
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții pe străzi, oscilând între speranță și disperare. Vorbește despre pierderi, lupta pentru supraviețuire și impactul negativ al mediului asupra destinelor.