Sira – Inima

Când ai fost pusă-n piept aveai o misiune.
Aceea de a trece peste orice presiune.
Tu m-ai învățat ca să iubesc sincer, dar nu pe orice fată.
Și mă miră faptul că ești singură când suferința e în față.
Ești eroina mea, țin să-ți mulțumesc.
Căci mereu îmi dai să trec câte un nou test.
Mă faci să zâmbesc, să simt bunătate.
Din greu spre ușor, să las persoane multe în spate.
M-ai învățat să iubesc mai cu dorință.
De aceea ca lecție, mi-ai pus în față o ființă.
Asta cred că a fost o mică greșeală, dar cel mai sigur test.
Sper că a fost o mică glumă căci nu mai scap de stres.
De dureri de cap, de dureri cardiace.
Dar mă bucur că vena nu cere ace.
Ia și îmbracă-te că tremuri toată.
Sau ce? Tremuri de frică? Ai cam făcut-o lată.
Văd că acum nu mai ești așa de puternică cum erai în copilărie.
Acum tot ce faci e doar să stai în chirie.
Ai fost cândva model și pentru alte inimi.
Dar au făcut exact ca tine, acum toate sunteți între spini.
Dar mă interesează de tine în mod special dragă.
Eu nu te pot salva deloc, că nu am putere, orice idee e vagă.
Uite, eu o să stau aici lângă tine!
O să aștept să te ridici, poate mâine.
Sau peste o săptămână, o lună sau poate un an.
Singura dorință e să nu crezi că îți sunt dușman.
Să nu crezi că sunt nebun, că vorbesc cu tine,
De-aș putea aș face în așa fel încât să nu mai simți nimic pentru nimeni!
Că ești atât de răvășită încât sângele a inundat tot pieptul.
Fiecare bătaie de a ta creează valuri de sânge, dar nu e destul
Că să cedeze pieptul și să cedez și eu. Viața încă stă agățată.
Nu de vreun fir de ață, ci de mila noastră!
Nu vreau să ne reproșăm prostii, mai bine să credem că așa a fost să fie!
Eu să merg după tine, când tu te duci din chirie în chirie.
Și îmi pare rău că te las doar atinsă și atât.
Dar nu e vina mea că nimeni nu vrea să te strângă în brațe mai mult decât mult.