Sinapsa Neagra – Pentru Tine

În primul rând, iubito, aș vrea acum să-mi cer scuze,
Mi-amintesc perfect sărutul tău moale pe buze.
Sechestrați în necruze, departe de mal,
Lumea noastră era un mare glob de cristal.
Și… și ningea cu petale de roze,
La nimeni de acele vise ce căzuseră în necroze.
Și demn pentru poze eram în acel moment,
Dependent îți juram că vreau să fiu permanent.
Legat de tine cu un lanț impenetrabil,
Te iubesc îți spuneam, dar ce simțeam e inefabil.
Complet inexorabil, nu accept compromisuri,
Chiar de pare că între noi apar o mare de abisuri.
Când mă uit în ochii tăi, văd mereu doar răsăritul,
Și-un cântec de iubire în care inima e beat-ul.
În capul meu răsună când îți spun încet bună,
Iubirea e un soare, nu o să-l las acum să apună.
Leoaică cu ochi verzi pe care îi vezi în întuneric,
Ma face să îi visez și devin puternic.
Deodată parcă decolez spre stele ca o navă,
Tu ești viciul meu, ești cea mai dulce otravă.
Pe o potecă goală mai des te crezi în patimi,
Pun pixul pe coală, mă reinventez în lacrimi.
Spune-mi definiția a cuvântului iubire,
E atunci când mă gândesc la tine, am cuvinte puține.
Picături de ploaie vântul poate să scuture,
Îți ofer sinceritatea mea fragilă ca un fluture.
Auzi glasul inimii, nu mă poți minți,
Nu știu dacă mă înțelegi, dar știu că mă poți simți.
Dintr-o mie îmi oferi tristețe, dar tu ești bucurie,
Ești slăbiciunea mea, dar îmi ești tărie.
Îți dăruiesc ție toată viața mea,
O pun în pachet și ți-o dau, ia-o, e a ta.
Aș zâmbi doar s-ating roua ce o lași în cale,
Aș vrea să-ți pun prin părul tău petale
Și să-ți șoptesc că te iubesc,
Sunt doar oriunde, să mă ierți dacă vreodată o să-ți greșesc.
Amintirea ta descinde mai rapid decât lumina,
De aceea te concep chiar de nu-mi atingi retina.
Îmi recunosc vina, comut mâna pe foaie,
Și aceste versuri cad printre picături de ploaie.
Neprevăzute… trandafiri moi în glastre,
Fărâmă cutia neagră întreaga dragostei noastre.
Sentimentele sunt caste, te rog nu te îndoi,
Nu le pot agoni, te voi iubi ca în prima zi.
De-aș fi lumina mea în cea mai neagră dintre zile,
În celula întunecată tu fii lada mea de pile.
Fii cascada mea de unde între raze mă îmbunde,
Și fă dragoste să abunde pe buzele flămânde.
Și în 30 de secunde voi ucide încet ceasul,
Acum totul e etern, deci nu-ți grăbi iar pasul,
Că visele vor plânge și vei vrea să le prinzi,
Vom privi acest abuz reflectat printre oglinzi.
(Exclusiv By Muxuletz)