A patra zi a falnicei Creații
Aduce-n cer, nu doar luminători,
Ci, răspândite-n infinite spații,
Grupate-n mii și mii de constelații,
Și stelele, aștrii strălucitori.
Nu știm ce taine sunt ascunse-n stele
Și nici n-avem dorința de a ști,
Dar la-mplinirea vremii, printre ele,
Prin spuza de scântei ca mici candele,
O stea, ca semn divin, pe cer sclipi.
Magii din Răsărit, scrutând tăria,
Au înțeles dumnezeiescul semn
Și către Betleem, unde Maria
Născuse-n iesle pe Isus Mesia,
Să plece-ndată au simțit îndemn.
S-au prosternat în sfântă închinare
Și daruri scumpe magii au adus,
După ce steaua călăuzitoare,
Îndeplinindu-și sfânta-nsărcinare,
i-a dus la ieslea Pruncului Isus.
Prindea contur un plan de mântuire
Născut de la căderea în păcat,
Când Dumnezeu, spre-a ne-mpăca cu Sine
Și-a moșteni comorile divine,
În Pruncul Sfânt din iesle S-a-ntrupat.
Și pentru-a ne uni în veșnicie,
Pe Sine Însuși S-a făcut blestem
Ducând spre Golgota, ca o făclie,
Speranța ce prin Domnul reînvie,
Aprinsă-n steaua de la Betleem.
Privesc spre boltă-n nopțile senine
Dar nu cred că o stea va străluci
Ca steaua ce-a condus pe magi la Tine,
O, Prinț măreț al dragostei divine,
Speranța mea de fiecare zi.
Simion Felix Martian
Sensul versurilor
Piesa descrie semnificația stelei de la Betleem ca simbol al speranței și al nașterii lui Isus, văzut ca un plan de mântuire. Steaua călăuzește magii și reprezintă speranța reînviată prin credință.