Mai tremură trei fire de nisip
Pe buza scurgerii către niciunde,
De care-ar vrea, dar nu se pot ascunde
Căci pentru asta nu-i niciun tertip.
Apoi clepsidra-ntoarsă ne răspunde
La noul nume, după noul chip,
Iar cursul se reia stereotip
Și teama trecerii iar ne pătrunde.
Dar noul an ne poate fi mai bun
Dacă vom cultiva noi bunătatea;
Cât despre trecere.. ce pot să spun?.
Eu o accept cu toată simplitatea
Și, fără nicio teamă, mă supun
Căci mă așteaptă-n cer.. eternitatea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a venirii unui nou an, cu o acceptare senină a inevitabilului. Vorbitorul găsește speranță în cultivarea bunătății și se împacă cu ideea de eternitate.
