Într-o dimineață mi-era tare greață,
Mi-am luat o plasă să merg până-n piață,
Să-mi iau o lămâie sau ceva verdeață,
Să-mi treacă greața de dimineață.
Mă sui în mașină și dau la cheie,
Motorul pornește dar n-am nici benzină,
Înjur printre dinți, în românește
Și ungurește și englezește.
Până la urmă mă ia o vecină,
Mă duce în stație și iau o altă mașină,
Mă sui în troleu dar n-am nici bilet,
Apare nașul și-nghit în sec.
Mă caut de bani, dar i-am uitat acasă
În portmoneul meu, chiar de pe masă,
Întreb o fetiță de lângă mine:
„N-ai un bilet și pentru mine???!”
Și-n loc de piață ajung la poliție,
În loc de lămâie „semnez o petiție”
Primesc o amendă de-mi trece greața
Și-mi stric astfel ziua de dimineața.
Merg mai departe, ajung la servici,
La ora 11:00 sunt toți sictiriți,
Mă-ntreabă șeful de ce vin târziu
Și-i spun povestea și râde hazliu.
Îmi trag o cafea și citesc niște ziare
Și văd că-n Italia violul e-n floare,
Că-o biată bătrână a fost molestată
De niște romi români chiar într-o piață.
Vroia o lămâie să-i treacă greața,
Căci se trezise de dimineața..
Vroia o lămâie să-i treacă greața,
Căci se trezise de dimineața..
Vroia o lămâie să-i treacă greața,
Căci se trezise de dimineața..
Vroia o lămâie să-i treacă greața,
Căci se trezise de dimineața..
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi proastă tipică, plină de evenimente neplăcute și umilitoare, de la lipsa benzinei și a biletului de troleu, până la amendă și întârzieri la serviciu. Ironia este accentuată de contrastul dintre problemele personale și știrile despre violența din Italia.