Nu mă lăsa..
Infernul e timpul pierdut, somnul şi non-acţiunea,
reacţiunea, nu vreau să ştiu cum e lumea
văd sniperi în nori, trag în noi într-un fel
sunt în căutarea timpului pierdut prost ca Marcel
am cel puţin şapte corpuri,
ăsta-i blestemat ca un doctor care practică avorturi
proză scurtă de prost gust, dedesubtul burţii
îţi las oamenii întrebându-se: „Şi tu, Brutus? „
pene de fier steril şi uscat şi pal
zbor sus, sunt singur, dar văd tot ca un glob de cristal
ego-ul tău, balon de heliu, merită spart
respectă-ţi condiţia pe această galeră de sclavi
Nu.. mai.. spune..
Să nu regreţi nimic niciodată,
Să nu furi niciodată,
Să visezi mult, să vrei mult.
Să nu te dai la o parte pentru nimeni,
Să nu îţi pese de păreri, de prejudecăţi, de lipsuri
Să fii sincer, dar în îndoileli sprinten
vremurile sunt complicate, dar să ştii că viaţa-i simplă
şi atunci de ce vorbesc singur?
toţi vorbesc singuri, diferenţa e că lor nu le răspunde nimeni.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și introspecție. Vorbitorul reflectă asupra vieții, a timpului pierdut și a importanței de a rămâne sincer cu sine în ciuda dificultăților.