Dragos Miron:
(pentru cazemata, 2
Pentru ugurica? și toți frații mei!
E monștrii!
E AMAVI-n casă!!).
Yo! , 2-10,
Mă găsești în foi de scris, foi de vis,
Bagă-mi-aș p***-n morții tăi de antihrist!
Țeava-n m**! nu te mai repară niciun dentist
Cât de trist
Uite cât de lent mă mișc
Mă doare fix în p*** de ce simți
Io numai simt nimic
Aproape numai știu ce zic
Doar unii știu ce zic
Acuma tu oprește-mă sau te strivesc de zid ca garda!
Alege una alta, asta-i viața asta-i marfa, asta-i soarta!
Eu știu ce-i Haarp, tu nici nu știi ce-i coarda
Dacă te pierzi în jungla asta tre’ să știi ce-i harta!
Ai mei din jur zic „Sărut mâna mama” da’ nu știu ce-i tata
Noi numai știm ce-i acasă de mici ne-a-nfiiat strada!
Și-am crescut murdar, de când mă știu hoinar
Pentru unii tot ce au, pentru unii boschetar
Sunt tot io, un manglitor și-un ordinar
‘ți dau tot ce-am, dar întunericul-i murdar
Așa că pleacă!!
Ciob’:
Îi văd cum se agită,
Și le e frică de viață
N-au înțeles, o moarte-i datoria
Restu-i pe față,
Ca japca!
Nu-i timp de rutină,
Nuu dau o zi dintr-un
Pe-un Reim sau Mertan, Reim sau bani
Nu vreau nimic din ce n-am, rege fără sclav
Le-am luat fața la muiștii ăștia, nu îi auzeam
Dă-mi doar beat și căști, halci și falci ca n-am neam!
Știu că vrei liniște dar n-am gram!
Fiul rătăcitor iar beau!
Iar vreau să fug de toți
Nu stau înconjurat de ziduri aerul și soarele
E tot ce poți? Asta-i tot ce poți?
Dă-mi doar aerul și soarele, e tot ce poți?
E tot ce poți? E tot ce poți?
Dă-mi doar aerul și soarele, e tot ce poți?.
Maich:
Îl văd în fiecare noapte cum adoarme-n capul meu
Visele curg și liniștea dintre betoane,
Urlă când băieții numai pot de oboseală
Unii trag la finitura ca nu le-a plăcut la școală
Vreau de la COS sau cotație pe lună
Când bag zi de zi ca MIG-ul, munca și pe săptămână
Îmi ia o oră să mă duc până la cer
Cu frații mei tot la prăjeală viața mea de cartier!
Mare caracter, da vezi că nu prea le scot pe-unii
Care se dau la vrăjeală și-mi provoacă neuronii
Să dau cu rap-ul că știu sigur că nu-i altul!
Nu vrea totu’ pe tavă bagă-n el ca disperatu
Bag la apartu’ 4 una de o sută,
Scot o miere de albine pentru jumătatea pierdută
Că după luptă suntem apă și pământ
Îmi bag familia-n piele s-o iau cu mine-n mormânt!.
(E monștrii!)
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă continuă pentru supraviețuire, o viață trăită pe străzi și legăturile puternice cu familia și prietenii. Vorbește despre greutățile vieții, disperare, dar și despre loialitate și determinare.