Păi da… Shoby.. unde.. suntem în 2007 cu Nico, zi zi. Și vă prezint „Viața unui artist”. A trecut ceva timp de când pun rime pe hârtie, și încă ceva timp și copilărie. Da’ unele lucruri nu se mai pot schimba, așa că viața mea trebuie să rămână așa. Îmi doream și eu ca tine, ca tine un blug. Sau poate ca tine, ca tine o sticlă de suc. Sau poate ca tine, ca tine o mașină grea sau poate ca tine o casă cum e aia a ta. Ani au trecut, da’ viața nu prea s-a schimbat. Am avut probleme cu familia, de fapt, și îmi doream atât de mult să trec peste. Da’ cum ne cum, uite că am trecut peste. Și într-o zi am reușit să mă fac înțeles, punând pe foaie vers după vers. Și în final am reușit să înțeleg că trebuie să merg încet, nu în cerc. Vine vorba de case, familie, copii. Vine vorba de copii care au alți copii. Și mai vine vorba de viața unui artist care te-a făcut să fii un pic mai realist.
Refren: (2x) (Nico 2x)
E viața mea, ha ha. Nu pot schimba, ha ha. Voi continua, ha, să trag cât pot de ea. Știu, știu, acum e vorba despre viața ta. Hai să vedem ce cred eu despre ea. O familie obișnuită doare, doare când trebuie să stai să înduri, să iei bătaie. O fată cu tine de mână nu-i corect. E cu regret, da’ trebuie să stai să îți iei viața în piept. Și ai plecat spre familia rămasă. Că tu ești mama și maică-ta zice: lasă. Într-o zi poate că ai dat de starea mea. Și ți-ai dorit să faci ceva cu muzica. O casă, o familie, că timpul trece, na. Și copilul tău nu trebuie să îi simtă lipsa. Uită că nu a trebuit să treacă mult, mult. Că Dumnezeu te-a văzut și ți-a dat ce ai vrut. O familie, da’ nu la fel ca la început. Am scris ce am scris pentru că auzim de mult.
Refren (4x): (Nico)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții unui artist, cu greutățile și aspirațiile sale. Vorbește despre dorința de a depăși obstacolele și de a-și găsi un loc în lume, dar și despre importanța familiei și a copiilor.