Sgss – Lumina Din Necunoscut

Mă visam pictor, dar muream de plictiseală,
Mai plăcut era să-mi scald sufletu-n cerneală,
Penița fină-l aranja frumos pe coală,
Am încercat s-o pun pe beat și mi-a plăcut această boală.
Jumătate de viață au fost departe frații,
Mama îmi citea povești, acum le-aud de la alții,
Pielea plină de riduri, ea tinde să-mi pună pe masă,
Lucrează greu să mă îmbrac, să nu mă râdă cei din clasă.
Vreau s-o văd acasă, ea-i mândră c-am crescut deștept,
Îmi zice: Fiule, lucrează, nu sta-n loc că ai talent,
Iar treaba merge greu de tot și mă-nconjoară roboți,
Au trecut câțiva ani grei ca în sfârșit s-o pun pe roți.
Și-am pus-o pe roți sparte, n-o fi trist și mai apoi,
Tre’ să dau cam greu din coate ca să merit alte noi,
Las întunericul în spate și să mă ierte ziditorul,
Și văd seara cu ochi-nchiși că-mi luminează viitorul.
Refren: (x2)
Adevăru-ndoare’, nimic nu e ceea ce pare,
Viața asta ți-a plăcut, ascultă, frate, și se pare,
Iar eu o dau de la-nceput, muzica asta e prea tare,
Că e unica ce mă mai ține pe picioare.
Nu mai priviți la mine așa de parcă nu-s,
Motivu-i ce le-am spus, acum mă-ntorc, am plecat, m-am dus,
Să văd lumina ce-am pierdut-o în necunoscut,
Acum mă simt de parcă mai trăiesc, dar sânt pierdut.
Și, mamă, nu mai plânge, sunt așa cum m-ai crescut,
Boala pe care o îndur este aceea că doresc prea mult,
Să schimb concepția luminii, chiar de-i greu de la-nceput,
Nu mă opresc, știi? Fiindcă așa tu m-ai crescut!
E un sfârșit al viselor, că-s doar iluzii,
Ș-apoi urmează explozii de dorințe, confuzii,
Personaje de poezii, știi?
Sunteți prea mulți, dar nu puteți fi vii.
Trăiesc cu voi pe file, trec ani, trec zile,
Prietenii deja mă cred nebun, nu dorm nopțile,
Dar voi m-ați învățat să tac, nu mă compar cu mințile,
Ce nici măcar nu știu cum sună cărțile.
Refren: (x2)
Adevăru-ndoare’, nimic nu e ceea ce pare,
Viața asta ți-a plăcut, ascultă, frate, și se pare,
Iar eu o dau de la-nceput, muzica asta e prea tare,
Că e unica ce mă mai ține pe picioare.