Textier și-atât,
N-am talent să cânt,
Dar poate că într-o zi,
Va apărea cineva,
Care, să cânte-și va dori,
Piesa mea.
Să-mi transforme starea vie,
Într-o pură terapie,
Să devină când mi-e greu,
Fâșă pe sufletul meu.
Și poate că va cânta..
Eu la asta visez,
Să ascult în căști piesa
Pe care o creez,
Nu știu dacă ar fi hit, pentru radio,
Dar mi-aș dori s-ajungă în studio.
Să-mi ascult piesele,
Să nu-mi dau jos căștile,
Și având parte de asta,
„Să-mi crească sufletul, „.
Motivându-mă să scriu,
Făcându-mi globul cenușiu,
O cutiuță de cristal,
Iar viața un dar.
Și poate că va cânta..
Eu la asta visez,
Să ascult în căști piesa
Pe care o creez,
Nu știu dacă ar fi hit, pentru radio,
Dar mi-aș dori s-ajungă în studio.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unui textier care nu poate cânta, dar visează ca versurile sale să prindă viață prin vocea altcuiva. El speră ca muzica să devină o formă de terapie și o sursă de inspirație.