Sevdes – Muzica Mea

Din ea vine adesea inspirația mea,
Ea pentru mine este ca muzica.
Transformă-n versuri marea și soarele,
Zâmbetele, florile, și culorile,
Cerul înstelat, și sentimentele, care..
Îmi fac inima să bată, cu atâta putere.
Ea e ca muzica: Pansamentul rănilor mele,
Când mă apasă multe, și am aripile grele
Când mintea mea e praf, ea îl transformă-n praf de stele,
Încrederea, fir de nisip, ea-l transformă-n castele.
Ea e muzica mea, din ea vin visurile mele,
Ea e curajul meu de a crede în ele
Ea e muzica mea, căci deși pare-o nebunie,
Ea îmi transformă sufletul, într-o armonie.
Căci vocea ei rămâne piesa mea preferată,
Care nu mă lasă nici să respir când o ascult,
Ma trec fiori reci pe șira spinării,
Nici piesele din căști, așa nu mă pătrund.
O simt ca pe baladă prin toți porii,
Mai ales când îmi e tulbure sufletul fragil,
Și ca și după o furtună liniștindu-se,
Devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil.
Ea îmi transformă sufletul în muzică,
O ascult, dar nu vine din căști ci din inimă,
Iar eu atunci simt să-i transform zâmbetele în versuri,
Bucăți rupte din mine, ce-mi clădesc universul.