Micule înger ai uitat să zbori,
Ai aripile strâns legate de gratii-n închisori,
Înger căzut cu fața-n praf,
Și aripile rupte,
Căci e prea slab când e curat,
Prea mult rău tre’ să-nfrunte.
Prizonier într-o lume care nu e a lui,
Se simte-nlanțuit, se simte-al nimănui,
Captiv, dezorientat, în neant aruncat,
El și-a pierdut speranța, că va mai fi salvat.
Însă, el încă luptă, se răzbate, și plânge,
Chiar dacă-n suflet are răni din care-abundă sânge,
El se ridică,
Și mereu se răsfrânge,
Asupra sufletelor false, cu fețe de înger.
Versurile prefac însă, coșmarul în poveste,
Și fac să pară magnifică,
Zbaterea unui înger fără aripi,
Captiv într-o poveste tragică.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unui suflet inocent, metaforic reprezentat printr-un înger, care se simte captiv și dezorientat într-o lume ostilă. În ciuda suferinței și a pierderii speranței, el continuă să lupte, transformând coșmarul în poveste.