Dacă aș vrea să mă închid în casă, și să-mi dau foc,
Flăcările din jurul meu ar sta în loc.
Mi-ar spune: „Tu ai ars deja, arzi pe dinăuntru,
Noi nu am mai putea decât, să îți însemnăm trupul.”
Noi ne oprim! Tu continuă, arzi!
Știm că oricât de tare-ai arde, n-o să cazi.
Noi alcătuim un foc, în tine ard o mie,
Noi ți-am lăsa doar cicatrici, tu ești o rană vie.”
Dacă asta e prețul, însă, eu îl plătesc,
Voi arde pe dinăuntru cât am să trăiesc,
Căci am putere să ard, am putere Divină,
Ard, iar dragostea din suflet, îmi este lumină.
„Noi ne oprim! Tu continuă, arzi!”
Îmi spun ele, „oricât ai arde, nu o să cazi,
Noi alcătuim un foc, în tine ard o mie,
Noi ți-am lăsa doar cicatrici, tu ești o rană vie.”
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre transformarea durerii și suferinței într-o sursă de putere interioară. Chiar dacă arderea interioară lasă cicatrici, dragostea și forța divină oferă lumină și capacitatea de a continua.