Iar e primăvară, Doamne,
Domnișoare și Domnițe..
Chiar de-s ghioceii-n floare,
Soarele mai.. face fițe.
Iar e-n vogă astenia
Dar nici capul nu mă doare
Fiindcă azi eu am o treabă:
Dau la fete mărțișoare.
Ai, n-ai treabă, șezi oleacă,
Mărțișoru-n piept să-ți prind;
Un pupic, dac-o să-ți placă,
prețul e. Apoi, o-ntind.
Că m-așteaptă ș-alte Doamne,
Domnișoare și Domnițe,
Ziua-i una, lumea-i mare,
Așa că.. n-am timp de fițe.
Eu pupicii mi-am luat,
Mărțișorul sper să-ți placă,
Iar de ai de comentat,
Te pup eu și.. o să-ți treacă.
Iar la vorbă m-am lungit,
Si pupici pierdui o mie;
Dar sunt, totuși, fericit,
Că v-am scris o poezie.
Sensul versurilor
Piesa celebrează venirea primăverii și tradiția mărțișorului, exprimând bucuria de a oferi și de a împărți gesturi mici de afecțiune. Autorul descrie atmosfera festivă și efemeră a zilei de 1 Martie, punând accent pe farmecul interacțiunilor sociale și pe satisfacția de a dărui.