Miros de plăcinte puhave.
Lângă prag e-un șteand de cvas.
Șvabii pe cotruța netede-n
Scobitura lor s-au tras.
Pe ușiță e funingine,
Vatra-i sperlă și scântei;
Sălărița stă pe laviță,
Cu găoci de ouă, trei.
Mama-n zdroaba ei cu oalele,
De mijloc parcă s-a frânt.
Mița molcomiș se-apropie
Cu șiștarul de pământ.
Galițe stârnite cârâie
Pe tinjăli în șoprul scund,
Iar cocoșii de pe arie
Ca din strană le răspund.
Și în tinda ce se năruie,
Cățelandrii-i vezi cum sar
Și speriați de-atâtea durăte,
Se ascund în grebănar.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică dintr-o casă tradițională de la țară, evocând un sentiment de nostalgie și familiaritate. Versurile surprind momente simple din viața de zi cu zi, precum mirosul plăcintelor, activitățile gospodărești și sunetele animalelor, creând o imagine caldă și intimă a vieții rurale.