Îmi amintesc, iubito, îmi amintesc,
De părului tău strălucire,
Nu-mi e ușor, nu simt vreo bucurie,
Că s-a întâmplat să te părăsesc.
Îmi amintesc, nopțile de toamnă
A teilor foșnitoare umbră,
Chiar dacă era atunci ziua mai scurtă,
Mai îndelung, eram luminați de lună.
Îmi amintesc, că mi-ai spus atunci:
„Anii noștri, senini, se scurg, vor trece,
Iubitul meu, și curând, pe mine,
Cu alta, mă vei uita, pentru întotdeauna.”
Astăzi teiul înflorit,
Sentimental, mi-a reamintit
Cu câtă dragoste, atunci am presărat,
Petale de flori, în părul-ți buclat.
Și inima iarăși îmi simt fremătând,
Și-s trist pe alta iubind,
De parcă, de dragoste, a mea poveste,
Cu alta, de tine îmi amintește…
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia unui bărbat care își amintește de o iubire trecută. El rememorează momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și realizează că, deși este cu altcineva, amintirea ei încă îl bântuie.