Selena Gomez – Camuflaj (Română)

Străzi cu ইনফান্ডাতুরা și bulevarde,
Ai aruncat prosopul, ți-am frânt inima,
Dar există o primă dată pentru orice,
Cine ar fi crezut că te vei simți atât de rece?
Și toate aceste amintiri par atât de vechi,
Când te gândești că erai totul pentru mine.
Amintește-ți când vorbeam toată noaptea,
Dar timpul nu este bun cu noi, lumânarea noastră s-a stins.
Am atâtea prostii de spus,
Dar nu mă pot opri din a simți de parcă sunt camuflata,
O fortăreață în jurul inimii mele,
Ai fost al meu chiar ieri,
Acum chiar nu am idee cine ești,
E de parcă ești camuflat.
Dar este bine să te văd aici din nou,
Nu vreau să spun rămas bun,
Dar este aproape zece și jumătate
Și trebuie să plec.
Călătorind singură pe șoseaua 405 și viața este atât de fragilă, este de parcă aș putea să plâng,
Dacă asta era ultima oară când te vedeam,
Dar nu îți voi spune niciodată ce am simțit,
Ție poate nu o să-ți pese și poate că nu va ajuta,
Ce-ar fi dacă sentimentele nu ar avea sens pentru tine, tine?
Amintește-ți când vorbeam toată noaptea,
Timpul nu este bun cu noi, lumânarea noastră s-a stins.
Am atâtea prostii de spus,
Dar nu mă pot opri din a simți de parcă sunt camuflata,
O fortăreață în jurul inimii mele,
Ai fost al meu chiar ieri,
Acum chiar nu am idee cine ești,
E de parcă ești camuflat.
Dar este bine să te văd aici din nou,
Nu vreau să spun rămas bun,
Dar este aproape zece și jumătate
Și trebuie să plec.
Am atâtea prostii de spus,
Dar nu mă pot opri din a simți de parcă sunt camuflata,
O fortăreață în jurul inimii mele,
Ai fost al meu chiar ieri,
Acum chiar nu am idee cine ești,
E de parcă ești camuflat.
Dar este bine să te văd aici din nou,
Nu vreau să spun rămas bun,
Dar este aproape zece și jumătate
Și trebuie să plec.