Sedatu’ – Chip Frumos

Sunt atâtea gânduri…
Sunt atâtea lacrimi ce le vars printre rânduri. Sunt atâtea ziduri,
atâtea probleme ce în inimă lasă viduri.
Atâți oameni sunt cu tine doar pentru interesul lor…
răutatea zace, se ascunde bine în colțul sufletelor…
Suntem niște monștrii ascunși într-un chip frumos…
Stăm în umbră ca niște tigri să ne vedem dușmanul jos…
Ne minunăm când printre noi se naște unul curajos.
caterincos, zelos, nervos, rupt de realitate, poți să-mi spui cum vrei, eu mă simt norocos
că pot vedea în sufletele voastre,
exact cum voi vedeți pozele într-o carte.
E o artă să faci fapte, e distrugere să rupi capete, e fericire să fii oaspete
în casa diavolului, în casa dușmanului,
în era noastră simțirile sunt lăsate la nevoia banului,
în ochii ei te simți ca un leu, în ochii părinților ei ești doar un derbedeu,
între nevoie și iubire există uneori distanță, iar între viață și abis ne desparte doar o substanță,
circumstanța te pune uneori unde tu nu vrei să fii, dar nu fi prost, dai înainte, nu te sfii, ești amenințat de ei, sunt doar niște vampiri, îți ia toată speranța, toată viața, nu te mai lasă să respiri, cu toții avem amintiri, rămâi cu ele în suflet, sunt doar trăiri, poate-s dezamăgiri, poate sunt fericiri, dar toate sunt ale noastre, rămân gravate-n inimă, strălucesc ca niște astre.
Singurătate, supărare, stres, durere, lipsă de iluminare, lipsă de alinare, frică de exterminare duce la lucruri murdare, lipsa noastră de răbdare ne scade voința de a fi tare,
firul vieții noastre, ni-l rupem singuri, încet, mai găsești unul la o mie care poate scrie un pamflet,
visurile noastre sunt de neegalat, sunt micile filme ce le regizăm întinși în pat, încrederea noastră s-a pierdut de mult, iar viața ne oferă în fiecare zi un fault, ăștia suntem noi și nu vom fi niciodată perfect descriși, preferăm să fim liberi, nu ne place să stăm închiși.