Intri în lumea ta, da, e lumea ta,
Durerea te seacă, bagi inconștient dava,
Gându’ îți stă la trecut, amintiri și faze,
Oamenii vin și pleacă, în urmă rămân poze.
E plin albumul cu poze prăfuite,
Arunci o geană, ți-e dor de anumite clipe,
Și-ai vrea să te-ntorci acolo, nu mai suporți,
Tragi de ușă, e închisă, pierzi nopți.
Pierzi firul că te-neci ușor în alcool,
E filmul tău și joci cel mai trist rol,
Ți-e dor de ea că poate e singura ce poate
Să te-nțeleagă și să țină durerea departe.
Ți-e dor de zile însorite, de-o vorbă bună,
7 miliarde și nici unul să ți-o spuna,
De la un timp porți o mască neagră pe față,
Adormi trist, te trezești la fel și dimineața.
Nu știi cine ești și completezi foi,
Faci muzică, dar o ascultă doar vreo doi,
Doare al dracu’, în suflet o porți tot pe ea,
Au trecut mai bine de 2 ani și încă-i vie iubirea.
Sub mască, tot aceeași față palidă,
Pe aceeași fază blocat, cu gându’ la aceeași fată,
Îți spui mereu o să treacă boy o să fie bine,
Dar uite boy, e o luptă grea cu tine!
Arunci masca și aprinzi o țigară,
Spui că te schimbi, dar inevitabil o dai în bară,
Nu mai e timp pe bune, ai pictat prea des în rime,
Capu’ sus, pune-ți masca, pleacă spre mai bine!
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta internă a unui individ care se ascunde în spatele unei măști pentru a face față durerii și amintirilor unei iubiri pierdute. El se simte blocat în trecut și incapabil să depășească suferința, refugiindu-se în vicii și auto-amăgire.