Strofa 1:
E vorba despre-o fată ce te ridică la cer
Și te face să visezi la ce eu zi de zi tot sper
Numai că eu nu disper atunci când nu e cu mine
Însă tu intri în crize când nu o ai lângă tine
La fel și băutura ce provoacă dependență
Ești în stare să alergi numai în pași de cadență
Așa începe totul cu un simplu „ia și tu”
Astăzi de la mine, mâine caută-ți la altu’
Crezi că ai vreun avantaj când te atașezi de ea
Sau e doar în anturaj ca să fii și tu o stea
Sau e în mintea ta și chiar nu poți trăi
Fără să o simți lângă tine în fiecare zi.
Refren:
Gândește-te de două ori înainte de-un pas
Fiindcă nu întotdeauna ai sub mânecă un as
Merită să prețuiești și minutul ce-a rămas
Trăiește viața din plin la bine și la necaz.
Strofa 2:
E riscul meseriei sau mai bine zis prostia
Ce te face să gândești că cea mai bună e Maria
Și că fără ea e moarte, și că fără ea nu-i viață
Și te mai întrebi de ce nu te poți trezi dimineață
Totul în jur plutește n-ai nevoie nici de sfaturi
Bagi în tine fără număr, te simți bine când te saturi
Numeri orele la ceas și mai bagi încă o foaie
Ca să poți visa frumos când îți petreci noaptea în baie
O altă zi, un alt decor e din ce în ce mai bine
Gândește-te și la restul, nu te gândi numai la tine
Ai și tu familie și ei au un singur gând
Ar dori să-și vadă fiul cât mai sus nu sub pământ
Mai sapi un centimetru cu fiecare fum tras
De-asta n-ai curaj să numeri câte zile ți-au rămas
În impas și fără glas privești cruda realitate
Nu ești cel de altădată, ți-ai lăsat o viață-n spate.
Refren:
Gândește-te de două ori înainte de-un pas
Fiindcă nu întotdeauna ai sub mânecă un as
Merită să prețuiești și minutul ce-a rămas
Trăiește viața din plin la bine și la necaz.
Strofa 3:
Rămâne doar un sfat tu poți să-l iei ca atare
Dacă ai deschis partida, fa și ultima mutare
E jocul tău în care o greșeală se plătește
De aceea nu te miri când vezi cum moartea îți zâmbește
Nu speri la nemurire ci să mai prinzi înc-o zi
Înc-un nor de fum albastru să vezi cât de sus poți fi
Uitându-te-n oglindă te apucă o durere
Când renunți la zece kile pentru-o lună de plăcere
O fi pură întâmplare că ești dependent de ea
Sau așa se mai întâmplă când ți-o faci cu mâna ta
Te roade-atunci când toată lumea pe tine se crizează
Însă nu faci nimic să schimbi această ipostază
Te complaci așa cum ești, prizonier dintr-o prostie
Și pentru ultima dată te rog să îmi spui tu mie
Cu ce te-a ajutat această experiență
Sau mai mult te-a îngropat și a creat dependență?
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efectele nocive ale dependenței și despre importanța de a reflecta asupra alegerilor făcute. Subliniază cum o viață trăită în dependență poate duce la pierderea de sine și la regret.