Și cel mai apropiat sentiment de vină
Vine când cel mai apropiat ai fost doar de-o străină
Vine totul de la sine, se rezumă la tine
Ciudat e că ne-am găsit în mulțime
Știi bine!
Când nu simți nimic, ești nimic
Prefer zilnic să trăiesc magic
Într-un univers pierdut în pagini
Dar cine pleacă mai întâi să vină
Și zici că sunt indiferent
E calitate sau vină?
E defect și rutină
Simt culori pe retină
Nu mă așteptam să plece
Nu mă aștept să revină
Nu mă așteptam să țină
Și nici nu ține
Acum doi străini, unu pleacă, altu’ vine
Și zic c-o să fiu mai atent, mai prezent
Și zilnic savurând momentele lent
Și pripit, neatent, pierdut în lumea mea
Când iubirea e-n aer, am nevoie de oxigen sau de ea?
Refren:
Într-un ocean inexistent
Stropi de ploaie cad, tu cazi indiferent
Tot ce ai nevoie acum e o gură de oxigen.
Și știu că n-am să găsesc ce caut
Dar nu mă laud, nu văd fericirea-n aur
Fericirea pe care o caut
Se rezumă-n ce simt, ce văd și ce-aud
Pe cine am ales alături, ce cred, ce vreau
Mulți sunt pe alcaline, caut ce-au prea puține
Cele care au nu dau, au dat și nu le-a părut bine
Nu e floare urâtă sau soartă
Cum nu e linia vieții din palmă
Nu e ceva care să poată să șteargă amintiri din mintea noastră
Las scrum din ele și suflu-n ele
Ca lumânările unde s-au dus dorințele mele
Hai vino-napoi sau stai departe
Deoparte pun telefonu’ să nu sune-n noapte
Deoparte pun poze-nramate și sparte
Când ce caut eu vine-n rate
Plec departe și vă iau la mișto oxigenu’ când ajung pe Marte.
Refren:
Într-un ocean inexistent
Stropi de ploaie cad, tu cazi indiferent
Tot ce ai nevoie acum e o gură de oxigen
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de pierdere și indiferență într-o relație. Naratorul se simte pierdut și caută ceva esențial, fie oxigen, fie persoana iubită, într-o lume care pare inexistentă și indiferentă.