Afară plouă ca și toamna, și e urât
Mă uit pe geam ca după tine, și atât
În mine toate amintirile, te așteaptă
De aceea mi-e privirea, stranie și dreaptă.
Mâna ce mi-a împrăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile
Ramân uitându-mă pe geam, ca după tine
Și tot aștept pe cineva, de nu mai vine.
Ca într-un copil ce a adormit plângând
În mine nu mai este niciun gând
Vreau să citesc și-mi cad în mână cărțile
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a împrăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile
Ramân uitându-mă pe geam, ca după tine
Și tot aștept pe cineva, de nu mai vine.
Când ai să vii iubire,
Adu-mi privighetoarea înfăgăduită
Dar adu-mi-o împreună cu ramura pe care cântă.
Mâna ce mi-a împrăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile
Ramân uitându-mă pe geam, ca după tine
Și tot aștept pe cineva, de nu mai vine
Ramân uitându-mă pe geam, ca după tine
Și tot aștept pe cineva, și tot aștept pe cineva, și tot aștept pe cineva, de nu mai vine.
Și tot aștept pe cineva, și tot aștept pe cineva, și tot aștept pe cineva
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie, generate de amintirea unei iubiri pierdute. Naratorul așteaptă cu disperare întoarcerea persoanei iubite, simțind că trecutul îl copleșește.