De s-ar afla cineva, mai..
Să-mi citească inima, mai..
Citind ar îmbătrâni, mai
Și tot n-ar mai isprăvi, mai.
Săraca inima mea, mai
Mare foc arde în ea, mai
Să poată focul ieși, mai
Mare câmp ar pârjoli, mai.
Trag în rău ca altu-n bine.
Las’ să trag că n-am pe nime;
De-aș avea pe oarecine
M-aș lăsa din rău la bine.
Aș băga mâna prin jar, mai
Și m-aș scoate din amar, mai
Aș băga mâna prin foc, mai
Și m-aș scoate la noroc, mai.
Aș băga mâna prin foc, mai
Și m-aș scoate la noroc, mai.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o suferință profundă și dorința de a scăpa de ea. Vorbitorul se simte singur și neajutorat, dar speră că cineva îl va putea înțelege și ajuta să găsească norocul.