Sus îi cerul, largă-i lumea
Dacă o-nfrunzit pădurea,
Ceru-i sus și lumea-i largă,
Ia-mă, bade, de ți-s dragă.
Cu omul care mi-i drag
Unde-i strâmt îmi pare larg,
Ia-mă, bade, numai tu,
Nu mă lăsa la altu’.
Frunză verde de pe baltă,
Bine mi-o fost mie-odată,
Dar s-o-ntors frunza pe tău,
Nici amu nu mi-i mai rău.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a fi alături de persoana iubită, indiferent de circumstanțe. Ea își amintește de momentele frumoase din trecut, dar găsește consolare în prezent, atâta timp cât este cu cel drag.
