Somnu-mi-i și nu mă culc,
Doru-mi-i, dar nu mă duc,
Somnu-mi-i și m-aș culca
Nu mă lasă dragostea.
Bade, inimă de piatră,
Mult ne-am iubit noi odată,
Bate vântul printre fagi
Și desparte oameni dragi.
Bădiță, inimă neagră,
Tu n-ai vrut să-ți mai fiu dragă,
M-ai lăsat a nimănui
Ca și puiul cucului
În mijlocul codrului.
Bade, inimă de câine,
Nu-mi pare rău după tine,
Îmi pare rău după somn,
Te-am iubit, dar n-ai fost om.
Refren:
Știe pădurea și vântul
Că ți-ai călcat jurământul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și durerea unei iubiri pierdute. Protagonista nu poate dormi din cauza dorului și a dezamăgirii provocate de trădarea partenerului, regretând timpul și sentimentele investite.