Dumnezeu cel Bun și Sfânt
Ne-a dăruit acest pământ,
România-i țara mea,
Dar am plecat prea mulți din ea,
Românie, țară dragă,
Primește-ne acasă iară,
Românie, Românie,
Ne arde dorul de tine.
Noi ne-am depărtat prea iute
De pământurile noastre
Și-am ajuns străini prin lume,
Despărțiți de frați, de case,
Am uitat de monumente,
De Oarba, Mărășești, Moisei,
De troița de la poartă
Să-ți faci cruce-n dreptul ei.
Vatră de istorii stinsă,
Noi eram stăpânii țării,
Dar te-am părăsit pe tine
Luând calea depărtării,
Iar acum când dorul arde
De n-ar fi oricât de bine
Ne rugăm să deie Domnul
Să ne-ntoarcem iar la tine.
Refren:
Românie, țară veche,
Țară mândră, veche,
Nu lăsa români să plece,
Nu-i lăsa să plece,
Dacă românii tăi pleacă,
Dacă ei mai pleacă,
Rămâne țara săracă,
Rămâne săracă,
Ni-i rușine și să spunem,
Doamne, cui să spunem,
Ce-am avut, ce-am fost odată,
Noi am fost odată,
Munții noștri aur poartă,
Munții aur poartă,
Noi cerșim din poartă-n bună poartă,
Tot din poartă-n poartă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de țară al românilor plecați în străinătate și regretul pentru părăsirea patriei. Este un apel la unitate și la prețuirea valorilor naționale, cu speranța unei reîntoarceri acasă.