Plâng cu jele maicile
Că se duc cătanele,
Rămâne caru-ncărcat,
Casa plină de bănat.
Stau pruncuții lângă vatră
Și-ntreabă de al lor tată,
Și-ntreabă pe măicuța:
– Oare unde-i tătuca?.
– Tătuca-i dus la război,
Nu știu veni-va-napoi,
Se luptă pe munți de piatră,
Nu știu veni-va vreodată.
Nu purtați, fete, mărgele
Că-n război îi mare jele,
Nu purtați, fete, nici flori
Că nu mai rămân feciori.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și suferința cauzate de război, cu accent pe pierderea celor dragi și impactul asupra familiilor. Exprimă jalea mamelor și incertitudinea copiilor cu privire la soarta taților plecați la luptă.