Peste deal pe o cărare
Merge domnul Mălai Mare
Și se ține nealcoș tare,
După el într-o toligă
Merge doamna Mămăligă.
Strigă doamna Mămăligă
De pe ruda de toligă:
– Stai, Mălaie, nu te duce
Că te-oi scălda-n lapte dulce.
Și te-oi unge cu groștior
Că de tine mi-o fost dor
Și ți-oi pune-un pic de brânză
Că mi-a fi bine la rânză.
Mămăliga și mălaiul
Astea-o fot la români traiul.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o scenă idilică cu personificări ale mămăligii și mălaiului, simboluri ale traiului tradițional românesc. Versurile exprimă afecțiune și dorința de a împărți bucuriile simple ale vieții, subliniind importanța hranei și a legăturilor afective.