Sava Negrean Brudascu – Luni Îi Târgul Din Hida

Luni îi târgul din Hida,
Numai eu n-am ce mâna,
Dar mi-oi mâna nevasta.
– Gată-te, nevastă, bine,
Că mă duc la târg cu tine!
Și nevasta s-o gătat
Tot în haine de Anglie
Ca și ea să nu mai fie.
Bine-n târg nici n-o intrat,
Un bătrân o și-ntrebat:
– De vândut îi nevasta?
– De vândut îi ziua-asta,
Că de n-ar fi de vânzare
Nu aș ține-o-n legătoare,
Nu aș ține-o-n legătoare
Ca pe-o vacă-mpungătoare.
– Cât îi prețul la dânsa?
– Dacă tu mi-i cântări
De cinci ori cu talerii,
De șapte cu galbenii
Apoi cu nevastă-i fi.
Dar nevast-o cuvântat:
– Măi omule, bolândule,
Nu-ți da banii tăi pe mine
Că eu n-oi ședea cu tine,
Că-s frumoasă ca și-o turtă,
Tu bătrân, barbă căruntă,
Și eu-s mândră ca și-o floare,
Tu te legeni pe picioare,
De te-ar bate mândrul soare.
Și de mână o luat
Și-n făgădău s-or băgat.
– Hai, mândră, din vin să bem
Și-apoi să ne-ntrebăm
Care din ce loc suntem.
– Eu-s Măria Hanului
Din Țara Ardealului.
– Eu-s Ionul Hanului
Din Țara Ardealului,
Du-te soră-n al tău sat
Și-ți cată de-al tău bărbat,
Că asta nu-i dreptate
Să cununi soră cu frate
Când sunt străine bugate.