Doamne, să nu mă omori
C-am iubit de multe ori,
Ce-am iubit și mi-o plăcut
Până-i lumea n-o să uit.
Cine-n lume nu iubește
Îi păcat că mai trăiește,
Cine-n lume n-o iubit
Îi păcat c-o mai trăit.
Cine-n lume nu iubește
De ce oare mai trăiește,
Cine-n lume n-o iubit
La ce focu-o mai trăit?!.
Place-mi mie a iubi,
Dar mi-i teamă c-oi muri,
Și nu mi-i frică de moarte,
Dar mi-i frică de păcate.
Câte-am făcut eu pe lume
Nici la popă nu pot spune,
Că nu-i popa Dumnezeu
Să știe ce-am făcut eu.
Eu, părinte, părințele,
N-am făcut păcate grele,
Am mâncat de dulce-n post
Și-am iubit ce-o fost frumos.
Câte-am făcut eu pe lume
Toate la popă le-oi spune,
Ca-i ales de Dumnezeu
Și-a ierta păcatul meu,
Că-i ales de Dumnezeu
Să ierte păcatul meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă teama de moarte și de păcatele acumulate de-a lungul vieții, oscilând între dorința de a iubi și frica de consecințe. Vorbitorul caută iertare divină, recunoscând că a făcut lucruri pe care nu le poate mărturisi oricui.