Dă, Doamne, să mor pe seară,
La trei zile să-nviu iară,
Să văd lumea ce vorbește,
Badea pe cine iubește.
De-a iubi una urâtă
Stau în groapă necăjită,
De-a iubi una frumoasă
Stau în groapă mânioasă.
Nu știu ce-am făcut la lume
Că nu-mi aud vorbe bune,
Numai rele și minciuni
De la prietenii cei buni.
Rău îmi pare după lume
Că mă duc și ea rămâne,
Ardă-te focul de lume,
Rău îmi pare după tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a muri și de a reveni la viață pentru a vedea cine este iubit de persoana dragă. Vorbitorul își exprimă nemulțumirea față de bârfele și minciunile răspândite de prieteni și regretă părăsirea lumii.