STROFA 1:.
Noi n-avem despre ce vorbi. Gata. Pa. Lasă.
Dacă o fi – o fi, dacă nu – nu-mi pasă.
Am inima pusă-n frigider de parc-ar fi acasă
Ai inima-n husă, e de fier şi nu mă lasă.
S-o văd, s-o dreg, s-o trag, s-o leg strâns
Cu L. E. D. s-aprind, s-o cred că a plâns.
Căldură pe pat, căldură pe dos, căldură pe lângă,
Dar rece de tot, dar sete de tot în partea mea stângă
Deja limitat, mai libidinos, deja tu – nătângă
Nu faţă, ci bot, nu mângâi, ci rod, nu dor şi nu tângă.
Pe lame-alegând, ca lame-alergând
În lamentări când, noi la mine stând
Vorbim despre ce nu se cade
Şi-aşa cum se cade cădem într-o cadă
Secată de câtă iubire-ar putea fi umplută
Noi nu vom mai şti, ne vom întâlni
Un an sau chiar doi sau chiar nu după toate
Vom admira-n doi muşcături de pe coate.
REFREN:.
Eu stau, dar nu sunt lângă tine
Tu ieşi, dar nu eşti doar cu mine.
POST – REFREN 1:.
Scapă-mă jos, lasă-mă să mă sparg, lasă-mă să pot fi eu
Sticlă ţi-am fost, m-ai umplut fără rost şi uscat e gâtul meu.
STROFA 2:.
Şi ştii, e de-nţeles
Noi doi nu am ales
Război din care ies
Toţi cu succes
Dar toate câte dor
Că-i mână sau picior
Rămân acolo, mor,
Dar inima – nu.
Dar inima nu te întreabă
Ea uită şi leapădă-n grabă
Ca vorbele-n electorală
Parcă n-au fost
Şi marea şi sarea deodată
Şi viaţa cu bine dotată,
Dar toate-s pe cale orală
Şi deci n-au rost.
Din vorbe în paturi, din paturi în gânduri,
Din gânduri în fluturii mei descompuşi
E vorba de grabă, destin, mai degrabă
Grăbit spre puţinele deschise uşi.
REFREN.
POST – REFREN 2:.
Iartă-mă că nu am fot până la capăt cel din prima zi
Arde-mi o palmă, tu, du-te departe şi poate m-oi trezi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație disfuncțională, marcată de neînțelegeri și distanță emoțională. Naratorul exprimă regret și frustrare față de incapacitatea de a se conecta cu partenerul, recunoașterea faptului că relația s-a deteriorat iremediabil.