Probabil și tu ai crescut printre ruine ca mine
Ți-ai dat seama că unele lucruri nu țin de tine
Ori te naști în pernă ori într-o cameră rece
Să nu uiți de timp în puf sau să te miri de el cum trece
Te doare gâtul dimineața și spre seară capul
Aștepți momentul să poți să te duci dracu’
Să ai lângă tine o singură poză amintire
Una în care chiar zâmbeai sincer nu ca azi, mâine
Am multe amintiri parcă duse de vânturi
Și mi se scutură tot corpul când încerc să vi le cânt
E o datorie grea să îți amintești de necesar
Că în tot ce faci doar mintea o să îți fie adversar
Eu învârt cuvinte, răstălmăcesc sensuri
Cu orice preț rămân la fel
Că-s gânduri sau gesturi
Noaptea nu mă simt singur că mă latră câinii
Într-o lume în care locul minții o ocupat-o pumnii
Nu m-o motivat nimic, nici diriginta.
Dar vreau să ajung să privesc cu mândrie oglinda
Trudim cu același chin de dragul altcuiva
Te întrebi de ce nu când vine vorba de a deceda
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață marcată de greutăți și amintiri dureroase, o luptă constantă cu sine și cu o lume ostilă. Vorbește despre supraviețuire într-un mediu dificil și despre dorința de a găsi un sens în mijlocul suferinței.