Culcă-te pe amintirea mea
Cămăși din izvoare te acoperă
Un cintez zgârie tăcerea
Cu un grifel minunat.
Vorbește Cuvintele aburesc frunzele
Ochii clătiți cu lumină
Fruntea e o pistă pentru hăitașii nedumeririlor
Gândurile incisive seamănă panică.
O fereastră se deschide în inimă
Grânar din obstacole cioplite-n piatră
Din salba abundenței regrete
Câte culori cristale
Râul e un taler de lacrimi.
Adevărul atât de aproape
Atât de suculent
Degetele degetele viermi de mătase
Frumusețe lucidă
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de despărțire și regret, evocând imagini puternice ale amintirilor și ale frumuseții trecute. Vorbește despre acceptarea pierderii și despre luciditatea care vine odată cu aceasta.