Mama mea când m-o făcut
Foc în vatră n-o avut,
Nici afară n-o fost soare
De-atunci inima mă doare.
Eu pe lume n-am noroc
Cât ar arde-un pai în foc,
Nu am parte de tihneală
Cât un pai ar arde-n pară.
De amarul care-l duc
Nu ştiu încotro s-apuc,
De necazul care-l trag
Nu văd drum pe unde calc.
Ard-o focu’ sărăcie
Rânduită mi-o fost mie,
Amarul şede în cârcă
Şi grijile mă mănâncă
C-am atâtea supărări
Câtă iarbă-i pe cărări.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și nefericirea cauzate de sărăcie și de o soartă potrivnică. Vorbitorul se simte copleșit de greutăți și nu vede o cale de ieșire.