Nicicând eu n-am avut un fel numai al meu de-a fi,
Melancolic sau fermecător, întunecat sau strălucitor,
Doar tu, doar tu-mi poți alina această fierbinte febră
Și mie însămi să mă redai fragedă ca un bujor.
În multe alte suflete-am rupt pâinea
Și-am băut vinul, răcorind oaspeții în seri senine,
Dar când am rămas singură mi-am amintit de tine;
Inima-aparține celui ce-o cunoaște cel mai bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și amintire față de o persoană dragă. În ciuda experiențelor și conexiunilor cu alții, adevărata alinare și înțelegere se găsesc doar în relația cu acea persoană specială.