În Piatra Craiului plecat-am iară
Pe-un cal frumos la spate c-o chitară
Și hoinăream hai-hui prin Piatra Craiului
S-o întâlnesc pe fata munților.
Și iată la o cotitură apare
O fată blondă pe un cal călare
I-am spus să stea pe loc să o sărut cu foc
Dar ea n-a vrut și-n goană a fugit.
Priveam năluca-n zare cum dispare
O fată blondă pe un cal călare
Pe cal încălecam, la cal bice-i dădeam
S-o ajung pe fata munților.
Într-o poiană lângă un mic izvor
Statea întinsă fata munților
Și-o luai pe calul meu și nu mai știu nici eu
De-atâta foc și dor c-o sărutai.
În Piatra Craiului venit-am iară
Cu un rucsac în spate și-o chitară
Și hoinăream hai-hui prin Piatra Craiului
Să-i întâlnesc pe cei ce m-au născut.
Trecut-au zile lungi și ani de-atunci
Și-n Piatra Craiului au aparut
O fată și-un băiat pe-un cal înaripat
Și-un cântec vechi de la străbuni lăsat.
Sensul versurilor
Un tânăr pornește în căutarea unei fete misterioase în munți, o întâlnește și trăiește o poveste de dragoste pasională. Mai târziu, se întoarce în același loc, amintindu-și de trecut și descoperind o nouă generație legată de tradiții.