Dragostea, dragostea,
Un abis e dragostea;
M-a apucat, ce o caut,
Nu mai văd, nici n-aud.
Turma tatălui păzind,
Dar nu o aud clopoțind;
Intră des pe lanul verde,
Unde abia se vede.
Mi-a burdușit mămica
Cu mâncăruri traista;
Am pierdut-o cu noroc,
Voi posti ca sărăntoc.
Dragă tată, dragă mamă,
Nu mă dați la treabă,
Iertați-mă, când greșesc –
Habar n-am unde nimeresc!
Sensul versurilor
Piesa descrie confuzia și dezorientarea unei persoane copleșite de dragoste. Aceasta se simte pierdută și incapabilă să își îndeplinească responsabilitățile, implorând iertare pentru greșelile sale.