Acum parcă mi-aș dori să văd cu ochii mei totul altfel,
Aș vrea să pot să mă întorc înapoi, un fel de alt om.
Ești pregătit, asta încercam să-ți zic,
Când ai fugit, uite, ai amuțit, yo
Nu te-am mințit de tot ce am ucis
Până în asta seară, dar fii liniștită că
Prin vioară o să mă vindec singur ca
Odinioară, că mintea-i boală și,
Privind afară ea te doboară și-o să
Dispară o clipă, tu zboară, țipă, ea
Când ești fix la sol te strâng în brațe, mică
A fost un vis nasol și
Sper să moară frica
Într-un târziu s-adorm la 2 și 3
Și-o să devin alt om
Că ochii dor și ei
Iar trec nopți în iarna asta ger cu teamă
Tu arde tot ce poți, încearcă
Să scrii cu pana ruptă o pace
Împarte pagini, îi place parsiv
De-asta poate te poartă-n pat ca pradă
În cântec artă
În secete-ncântă
Noaptea albă
Încep să disper când
Treaz ești, panică în pași, nu te mai distrezi.
Acum parcă mi-aș dori să văd cu ochii mei totul altfel
Aș vrea să pot să mă întorc înapoi un fel de alt om.
N-asculta sidu’, a mușcat mitu’
Cu timpu’
A pierdut miș-tampitul
A văzut inși cu ani împinși
În riduri
Ce-mpliniți, mă
Iar eu scris magic aș vrea măcar să
Verse lacrimi să plângă doar pe umăr
De alții și
Față de alții
Nu zic pas să-mi pese
Dacă eram bun la vorbe
Nu-ți mai scriam piese
Dar uneori tu atunci când
Se-ntunecă
În întuneric cânt de nebun
După ferestre văd
Cartierul nord îl spun
În mizerii de viață mor și tu, că mor și eu
Afara plouă întruna, afară plouă întruna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de schimbare și de a vedea lumea cu alți ochi, dar și lupta cu propriile demoni și suferința interioară. Artistul caută vindecare prin artă și muzică, reflectând asupra trecutului și prezentului său.