Am 27 acum, au trecut anii când
N-am cum să arăt la fel în poze, ăsta-i alt album
Suflet și trup, încă le pun, încă miroase a fum
Le scot din foc, mâinile arse, le ridic spre azur..
Trec zeci de ani, rămân zeci de mii de citate
Sutele de milioane aruncate pe calmante
Îmi fac în cap un crater unde arunc și ard toate
Amintiri, scrieri mai vechi, pumni în cap luați pe la spate
Știi că nu plecam din cartier, nici eu nici celălalt frate
Dar erau dealuri prea multe și în văi erau doar umbre
Și când cădea câte un fulger, ochii le luceau a sânge
Afisau un zâmbet rânced și tot răsuna un scrâncet din văi.
Viața de apoi trimitea vederi cu. vino
Avem marfă și femei, sticlele toate sunt pline
Doar că nu era de mine, eu voiam să simt natura
Să fumez umbra-n pământ, să mi se usuce gura
Să mă las purtat de viață, să-mi pun speranța în sfinți
Să pot să mă-ntorc acasă și să-i revăd pe părinți
Uneori să-mi ies din minți, n-ai cum să fii calm tot timpu’
Să-mi fie și cald și frig, să păstrez un echilibru
Să realizez că-s viu, să zâmbesc atunci când doare
Să mă despart de o floare și să-mi las o rană în suflet
Și-apoi să împart o viață c-un înger cu aripi frânte.
Am 27 acum, au trecut anii când
N-am cum să arăt la fel în poze, ăsta-i alt album
Suflet și trup, încă le pun, încă miroase a fum
Le scot din foc, mâinile arse, le ridic spre azur..
Mă simțeam blestemat da’ am înțeles că-i un dar
Alții își ies din minți cu mine când mă văd atât de calm
Cu tot ce am pe masă, ia zii, crezi c-am adunat destul
Cam cât pot să iau pe toate dacă m-apuc să le vând
Tot ce vreau e sănătate, putere-n minte și trup
Și-o să le rezolv pe rând, dacă nu acum, atunci curând
Știu cine sunt, știu că par un pic ciudat
Da-s dedicat suflet și trup și asta cred că se simte cumva
În mintea mea dacă intri o să fii pierdut veșnic
La marginea frumuseții, căutând secretul vieții
În dimineți în care, muzica trupu-mi inundă
Sper și mă transform în spirit, urc la cer într-o secundă
Că viața-i scurtă, n-am nimic de demonstrat
Tai aici, înfulec ca un lup turbat, alerg și evoluez constant
Panicat c-o să mă prindă și-o să-mi bage cip
Și-o să fac scurt-circuit când o să mă bag la scris
Cică-s prea trist, da’ eu pictez realitatea
Simt fiecare clapă în parte ca un fierăstrău cu zimți
Zâmbesc tâmpit când adorm și mă visez legendă
Da’ mă trezesc mai fericit când realizez că eu sunt de fapt.
Sensul versurilor
Piesa explorează maturizarea, acceptarea trecutului și căutarea echilibrului interior. Artistul reflectă asupra vieții, dorinței de evoluție și a luptei cu realitatea, aspirând la o conexiune spirituală și la o viață autentică.