Vrei să-mi șoptești un pic că n-am mai scris de ceva timp
Și vreau să trec de începuturi că sunt dulci și dor cumplit.
Mă simt ușor slăbit, dar nu-i nimic o să-mi revin,
Fumu’ ăsta-i foarte dens și nu mă lasă să respir.
Dacă mă-ntind puțin, mă văd plutind
Pe lacu’ din gradina mea cu flori de gheață și parfumu’ lor de crin,
Și e un loc sublim, unde ce-am scris toate devin
Cele mai frumoase faste, realitate ca de film.
Da’ astea nu prea țin, de asta de multe ori mă abțin
În jur prea multe fantezii și azi e un vis mâncat de timp,
În care prin aripi, cu care eu și ea plutim,
D-asta ține doar o clipă, mă trezesc și iar rutina.
Și sunt singur eu-s devina, superficial din fire,
Frumusețea-i trecătoare, d-asta nu ești lângă mine.
Și mi-aduc aminte bine și le port în minte crime,
Pentru mine sunt regine, le iubesc pe toate, în fine.
Asta-i altă piesă, aici sunt azi ca altă adresă
Într-o zi cu multe teste sper să mor să nu le pese.
Sper să mă deteste că sunt golan cu multe fete,
Da-mi asum răul făcut și nu cer să nu se treacă peste.
Am înțeles cum este și țin privirea sus pe creste,
Acolo uneori m-așteaptă zâna și palatul din poveste,
Uneori e vested, ochii ăștia-mi joacă feste,
Castelul nu se găsește și crăiasa mea e-un blestem..
Ochii ăștia-mi joacă feste..
Ochii ăștia-mi joacă feste..
Și respir adânc ca la doi metri sub pământ,
Piatră de haș în buzunar să nu mă las purtat de vânt.
Și cu două milioane vând muzeul din cristale,
Ocolesc milițienii cu ochii roșii de turbare.
La spice shop în vale, copiii își iau plicuri de sare,
Eu-ți dau fierea și ficatul, ca să simți gusturi amare.
Ramân în stupoare, un fel de dezorientare
Încleștat în maxilare, încerc să scot cuvinte clare,
Da’ înțeleg că totu-i bun și că mă doare-n p*** acum,
Chimicale ce le-adun, mă dor de-nebunesc pe urmă,
Da’ le bag în mine oricum, prefer să nu gândesc prea mult
Vreau să simt ceva plăcut că după moarte vine scrum.
Contemplez temut la viitorul neplăcut,
Când o să merg într-un baston și nici n-o să mai pot să f**,
Visând la ce-am avut și la ce-aș fi putut facu’,
Sunt senil și sunt nebun la mine-n casă unde sunt, man.
Sensul versurilor
Piesa explorează stările de confuzie și regret ale unui individ care se luptă cu dependența și cu amintirile unui trecut mai bun. El contemplă un viitor incert și se simte prins într-un ciclu de deziluzie și auto-distrugere.