După noi se bagă printre golani și de limbă,
Îi trage, mia, tu frate, dar sunt tăcuți doar și vorba,
Ți-i faci să vină, să vadă, să plece și să ne lase în pace,
Să vină, să vadă, să plece să ne lase…
Crezi că lor nu le place să-l vezi cu taie și trage,
Nu-s anti aer de mare, e magic, merge și-mparte la alții,
Fără complicații, ia totul de la toți ratații,
Ca o deviză, nici nu plătește nimic, le confiscă,
Lumea-i proastă și tristă, ce scoate-i profit și e criză,
I-a luat lu’ Fiso septar, dar la p***a era beat cu o p***ă cu,
O viață de cristal, dar într-o secundă de vis a zdrobit-o,
Viața ce cristal, dar într-o secundă…
Lumea i-a fost oferită, să crezi tu karma-i există-n zecită,
Se-ntoarce cumplită, nu iartă pe nimeni, nu ezită,
Oriunde ai fi, devine de neoprit când ți-e frică,
Deosebită, e jos, ea profită de clipă,
De-asta totu-i e gri, și de-asta monștrii ăia țipă,
Și numai pot eu dormi, că lumea e rea și e mită,
Și dacă-i tot atât de mult, de ce se moare de foame și frig?
Ajuns un clișeu, să zic că nimeni nu face nimic,
Fiecare cum prinde pe pielea lui și se-mpinge,
Îi dai o palmă, se-ntinde, e plin de rău și te minte,
Nu-i sincer, nemulțumit, e de înțeles că nu-i bine plătit.
Nenorocit, alcool și nefericire, reflectă-n plin din venin,
La tot ce a dat și ce-a primit, și-acum oi fi tu vreun sfânt,
Dar restu’ cât au ciordit, noi plătim.
Ești îngrozit și cred că multe ori închini 0.12 încă puțin,
Nu moare nimeni strivit, e declin,
Relaxează-te cu un vin și gustă zilele ce vor veni,
Și trăiește din plin, că nu știi mâine dac-o să mai fim.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume dură, plină de inechități și supraviețuire individuală. Artistul reflectă asupra corupției, sărăciei și a luptei pentru existență, îndemnând la trăirea clipei în ciuda greutăților.
