Astăzi îmi scriu nemurirea pe o foaie peste care timpul și-a lăsat amprenta galbenă, astăzi la fel mi-e chipul
Nu mai sunt sigur de nimic, zi-mi experimental
Pierd liniștea din mine și răbdarea, oare scriu în van?
Nu știu ce am, că astăzi nu mă recunosc
Ieri priveam marea de la geam, acum mă plimb prin militari pe jos
Sunt 30 de grade dar se simt de 45 mă jur
În jungla de ciment e foc, torn berile pe gât și înjur
N-am amintiri aici, doar frați care o ard ca lupii
Ne vedem, vânăm în haită și dispărem în suburbii
Suflet și trup, zi-mi că nu mai simți nimic și rupi
Iau versurile și le dau foc de-ar fi s-o iau de la început
De-aș scrie iar, asta-i piesa mea de vară
Tristețea e relativă, poate viața tre’ să doară
Umblu desculț, țin acasă în dulap
O pereche de la Jordan, am dat pe ei vin și un miliard
Uită-te sub capac, cică ai câștigat
Dar astăzi îți dăm noi o bere
Du-te să o iei din Arad!
Ăsta nu-i parc, e un țarc pus între blocuri
Unde oameni cu-n carton de gât cer bani pentru mâncare, droguri
Copiii locului, aleargă printre ei, blesteamă
Se-njură, unii urlă, că cică i-au spart tableta
Astăzi văd totul neclar sau mai clar ca niciodată
Îmi bag hainele într-o geantă, plec că îmi e dor de apă.
Vreau să plec..
Vreau să plec și tu nu mă lași!.
Refren x2
Vreau să plec în lumea mea și tu nu mă lași
Să mă duc acolo unde mă îndrumă pașii
Vreau să văd cât de lung e pământul
Și să mă opresc acolo unde ajungi doar cu gândul.
Underman :.
Am două oglinzi, nu dau crezare niciuneia
Ca să-mi dau seama cine sunt, mai bine adu-o tu pe-a 3-a
Pui de om, frânturi atomi în gălăgie
Pun texte pe hârtie să am la cer o poezie
Mintea mea geme, că vrea ceva mai mult
Pesemne că nu vede ce limitați suntem la pământ
Privesc în ochi incertitudinea
O cer, cer convins că îi supraevaluez magnitudinea
Că nici a ta formă nu-i perfectă, stă ovală
Incorect să trag orice greșeală, nicovală
Mă grăbesc, dar știi tu, nu-i grabă p-aici
Împotmolit în cioburi din vise mari, sparte d-ăștia mici
Pot să stau să lupt, să mor cu ei de gât
Sau să mă ascund departe de lumină, sub pământ
Înfășurat într-o plapumă de stele
Prizonier din lupta universului cu ideile mele
Mi-e mai ușor să decupez fierea să o arunc peste zid
Sperând că poate lovește în cap, vreun străin
Și dispare cu ea și nu se mai întoarce
Dar uite că revine, are ceva cu mine. Cred că mă place
Mă ridic sub umbrelă, ferit de frontul atmosferic
Prin care lumina răzbate orice tip de întuneric
Împovărat în ultima clipă, povara împotrivită
Sau poate nu caut cerul prin fereastra potrivită.
Refren x2
Vreau să plec în lumea mea și tu nu mă lași
Să mă duc acolo unde mă îndrumă pașii
Vreau să văd cât de lung e pământul
Și să mă opresc acolo unde ajungi doar cu gândul
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința de evadare și căutarea unui loc unde să te simți împlinit. Artistul reflectă asupra vieții, a nemulțumirilor și a dorinței de a găsi pacea interioară printr-o călătorie, atât fizică, cât și spirituală.