Rătăcesc, caut o rază de lumină
Rulez un spliff, poate mă bagă la scris
Sunt indecis, un lucru-i cert, eu n-am timp să pierd
Le-am tot promis că până plec le dau tot din piept
Am încercat să analizez prin ce trec:
Mâinile-mi sunt reci, sufletul rămâne incomplet
Le tot zic lor să se țină tari
Dar îmi vin în minte numai scene,
Numai filme cu mine când cad
Mă scutur, mă ridic nici nu mai știu a câta oară
Trag câte un fum din spliff, așa le fac eu să dispară
Seară de seară pun pe masă sentimentele
Să văd ce-a mai rămas, de ce stau iar retras
Ăștia mă bat la cap să scriu și eu ceva mai vesel
N-am! Decât stările zidite în perete
Am întâlnit mai mulți ca mine pe unde rătăcesc
Unii fug de iubire, alții nici măcar nu cred
Adevarul e că m-am săturat să aștept
Nu reușesc să realizez încotro mă îndrept
Trecutul-i efemer, prezentul, viitorul
Toate-s la locul lor, probabil că-s și eu acolo
Dar mintea zboară de la geam de la balcon
Mă îndoiesc a mia oară dacă am rămas tot ăla, eu
Că-n jurul nostru toate au prins o viteză cumplită
Număr secundele, parcă am aprins o dinamită.
Răbdare, răbdare, răbdare
Îmi strigă visu’ în închisoare
Singura cale de scăpare
A fost mereu să am răbdare.
Răbdare, răbdare, răbdare
Îmi strigă visu’ în închisoare
Singura cale de scăpare
A fost mereu să am răbdare.
Norocu’ încearcă să mă prindă de-un picior
Da’ eu-s atârnat de un avion care zboară mai sus de nori
Da-mi sufletu’ înapoi, ia-ți înapoi felia
Orice îndoială cade, o să i-l las lu’ fii-mea
Știam amândoi c-am plătit deja prea mult
Ia ce ți-am dat până acum, eram un copil atunci
Dar toate astea au trecut, la fel cum toate trec
Azi am nevoie de mai mult, cred că-i evident
Așa că învață-mă întâi cum să mă liniștesc
Apoi arată-mi cum să fac să ajung la ce-mi doresc
De multe ori nici nu înțeleg de ce mă tot grăbesc
Oricum sunt înaintea vremii, trebuie doar s-aștept
Îți amintești când eram puști și spărgeam clepsidre?
Adidasii tociți, cărțile toate prăfuite
Când alergam credeam că nimic nu ne poate prinde
Ne înecăm în glumă, acum și la glume ne aprindem
Plini de ură și invidie, ce urâcioși
Când unu’ se ridică, ceilalți vor să-l tragă-n jos
D-asta mi-e tot mai greu să-i cred, nu mai vreau să-i văd
Rămân în universul meu, explorând frumosul.
Răbdare, răbdare, răbdare
Îmi strigă visu’ în închisoare
Singura cale de scăpare
A fost mereu să am răbdare.
Răbdare, răbdare, răbdare
Îmi strigă visu’ în închisoare
Singura cale de scăpare
A fost mereu să am răbdare
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta cu sine, despre așteptare și despre importanța răbdării în atingerea visurilor. Artistul își exprimă frustrarea și dorința de a depăși obstacolele, dar realizează că răbdarea este esențială pentru a reuși.