Cu hainele întunecate mă plimb prin parcul de mult părăsit
Și încă o serenadă iar s-a pierdut în sunetele blestemate.
Cred că-s făcut din umbre, mereu sunt calm și rece
Și atunci când prind lumină mă gafez și-o las să plece
Ți-am zis că după zece mă închid și stau la scris
De ce tot bați la ușă, e ceva ce ți-am promis?
Bag ochiul în vizor, văd alte umbre
Care dansează în cerc și la zero-zero încep să urle
Iau o secure, Lucy mă trage spre ea, de guler
Eu îmi caut cheile, ea plânge. Te rog, nu răspunde
Îmi face o cruce și zâmbește, pe obraji se scurge
Are privirea atât de dulce și un chip de înger.
Iau sticla de vin și plec, sper zorii noroc să-mi poarte
Mă duc între ei direct, ei blesteamă, eu zic mantre
Niciodată parte-n parte, demonii atacă în droaie
Vin deodată câte șapte, îi alungi, vin opt după aia
Pe noi știi ce ne desparte, la amândoi ne place ploaia
Eu m-am născut lângă apă, ție îți place vremea aia
Eu am atâtea defecte, tu ești perfectă ca ploaia
Noi doi ne respectăm și cum ne completăm
Și monștrii ăștia n-o să poată să mă pună jos
Ambiția, durerea strânsă îmi țin coloana dreaptă
Familia merge cu tine pe partea cealaltă
Am aliat soarele și glasul ei
Și-am admirat razele cum rup din ei..
Cu hainele întunecate mă plimb prin parcul de mult părăsit
Și încă o serenadă iar s-a pierdut în sunetele blestemate.
Ca un talisman te port cu mine în toate porturile
Și știi prea bine că apreciez eforturile
Pui capul în palmă, dar nu reușești s-adormi
Dragostea te ține calmă, da’ absența mea îți dă fiori
Nu e ușor să fii înger păzitor, să fii îngăduitor și să fii și protector
Plus că oriunde te întorci ei te așteaptă după colț
Strofa asta e un afront dedicat demonilor
Și le-am zis, în morții lor, de nenumărate ori
Să te lase dracu’ în pace că doar eu le sunt dator
D-asta mă înec în alcool, plec în lumea viselor
Da-ți promit c-o să mă întorc tot mereu învingător
În jurul meu văd numai flori de gheață
Inima mea e acasă, nu înțelegi.
E un gol imens sub această zdreanță
Le râd în față, îi provoc să facă pasul
E ora patru dimineața, la cinci sunt salvat că sună ceasul..
Cu hainele întunecate mă plimb prin parcul de mult părăsit
Și încă o serenadă iar s-a pierdut în sunetele blestemate
Cu hainele întunecate mă plimb prin parcul de mult părăsit
Și încă o serenadă iar s-a pierdut în sunetele blestemate
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu demonii interiori și dependența, având ca punct central protejarea persoanei iubite. Naratorul se simte dator demonilor, dar promite să revină mereu învingător pentru a o proteja pe ea.