E ultimul promit, mă f*t în el de alcool
Îmi vine să vomit dar nu sunt pregătit să dorm
Sticlele goale sunt clepsidre, în care timpul stă
Secundele-s neprețuite, infinitul gol
Și eu încerc să mă abțin să nu mă arunc în gol
Nu mai am chef să mă joc, eu zic să mizăm tot
Anii trec și recunosc, îmi doream să mă scot
Dar am înțeles că timpu-i timp și banii nu sunt tot
Și mă agit în somn, că-i frig unde îngerii dorm
Acolo visele se nasc și pier pe limba lor
Și când se sting mă dor și zile-ntregi nu mai sunt om
Și mă apuc să dorm și simt cum mă desprind ușor.
Mă f*t în el de joint, prea multe foi tre’ să întorc
Îmi place că mă liniștește dar doar uneori
Am prea multe în stomac și nu e indicat să zbor
Dar nu concep să fiu inapt deci hai să decolăm
În serile în care toate sunt la locul lor
Îmi place să experimentez și să combin culori
Să mă desprind de tot ce-mi face rău, credeam că-i timpu
Dar nu poți face ceva să dispară pur și simplu
Vrei să-mpărțim o viață, vrei sa plantăm un pom?
Vrei să plecăm pe lună să fim numai tu și eu
Departe de toți ăștia care ne vorbesc de rău
Fiindcă le-am dat prea multe bucăți din sufletul meu
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă cu timpul și dependența, reflectând asupra efemerității vieții și căutând o evadare. Naratorul își dorește o viață mai bună, dar se simte prins în ciclul vicios al dependenței și al amintirilor dureroase.