A trecut și ziua de mâine
Un gol e acolo unde zâmbește o stea
Aș fi putut să te caut prin ea
Cum cauți lanul de grâu în aroma de pâine.
E târziu, un târziu vertical și mai preget
Să te conturez aburos dintr-un murmur de flaut
De-acum pesemne n-o să te mai caut
Decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget.
Dar a trecut și ziua de mâine
Nu mă-ntreb pe unde vei mai fi umblând
Sânge al meu vagabond ca un gând
Până ieri credincios ca un câine!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul față de o iubire pierdută. Naratorul reflectă asupra trecutului și acceptă ideea că nu va mai căuta persoana iubită decât în amintiri, comparând-o cu un sânge vital consumat de trandafir. Sentimentul de pierdere este accentuat de metafore puternice și de acceptarea unui viitor incert.