Ascultă bine, ascultă bine,
Ascultă cum bate inima în mine,
Fără tine, viața mea ar însemna doar chinuri, chinuri și suspine.
Poate mâine, poate mâine,
Poate că mâine vei veni la mine
Și-mi vei cere să te iubesc așa cum n-am iubit pe nimeni.
Mi-aduc aminte, mi-aduc aminte
De clipele petrecute împreună,
De locul în care ne plimbam doar noi doi singurei,
Ținându-ne de mână.
Ascultă bine, ascultă bine,
Ascultă cum bate inima în mine,
Fără tine, viața mea ar însemna doar chinuri, chinuri și suspine.
Poate într-o zi îmi vei cere să te iubesc,
Așa cum te-am iubit cândva, dar nu știai că tu ești viața mea.
Spune-mi acum dacă este adevărat că iubești pe-altcineva,
Dar nu știai că tu ești viața mea.
Poate iubirea, poate iubirea,
Poate iubirea ta m-a fermecat,
Dar nu înțeleg, nu înțeleg iubito de ce tu de mine ai uitat.
Poate vreodată, poate vreodată,
Te vei gândi să te întorci la mine
Și-mi vei cere să te iubesc așa cum n-am iubit pe nimeni.
Te vreau aproape, te vreau aproape,
Vreau să îmi spui din nou că mă iubești,
Și vreau ca inima, vreau ca inima ta din nou să mi-o dăruiești.
Poate iubirea, poate iubirea,
Poate iubirea ta m-a fermecat,
Dar nu înțeleg, nu înțeleg iubito de ce tu de mine ai uitat.
Poate într-o zi îmi cere să te iubesc… [bis]
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și se întreabă de ce persoana iubită l-a uitat, sperând totuși la o împăcare.