Privirea tristă trecută prin ani – ne amintim de clipele copilăriei,
Amintirea anilor trecuți uneori e cel mai bun remediu.
De la suferință și durere,
Din nou schimbăm rolurile.
Am vrea să răzbatem la cer,
Dar cerul nu ne poartă de grijă.
De la înălțime – noi cădeam!
Inspirații, expirații…
Ardeam din prostie podurile.
De la înălțime – noi cădeam!
Împreună urmăream
Cum mureau visele.
De la înălțime!
De la înălțime!.
Doar parcurgând jumate de drum – am înțeles timpul,
Nu există soartă, există doar legea rezistenței (opunerii).
Fără dragostea celor dragi
Suntem atât de obsedați
Să luăm mereu înapoi
Tot ce am oferit persoanelor nepotrivite!.
De la înălțime – noi cădeam!
Inspirații, expirații…
Ardeam din prostie podurile.
De la înălțime – noi cădeam!
Împreună urmăream
Cum mureau visele.
De la înălțime!
De la înălțime!.
Pe timp de noapte, cu durere, anii noștri,
Pictează simboluri în inimile noastre.
De la înălțime – noi cădeam!
Inspirații, expirații…
Ardeam din prostie podurile.
De la înălțime – noi cădeam!
Împreună urmăream
Cum mureau visele.
De la înălțime!
De la înălțime!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderilor și deziluziilor din viață, amintindu-și de vremurile trecute și realizând că visele pot muri. Vorbește despre căderi, regrete și dorința de a recupera ceea ce a fost oferit persoanelor nepotrivite.